Saturday, 1 July 2017

Dor de mare




In ultimul timp imi este un dor nespus de mare. De mirosul si muzica ei. Sa ma scald cu picioarele in apa si sa las spuma valurilor sa se imparta in mii de stropi la picioarele mele. Sa se prelinga apa sarata ca un lantisor din perle pe pielea bruna de la atata soare. Sa imi plimb mainile prin nisipul fin si fierbinte si sa umblu aplecata la mal in cautarea celor mai interesante scoici. Imi este dor sa simt miros de peste si sa aud dimineata pescarusii care stau la taclale ca babele la bloc. Sa inspir adanc mirosul algelor si a plantelor de mare si sa imi desfunde plamanii de la atata poluare citadina. Imi este dor sa ma arunc in apa si sa imi inchipui ca sunt vreo sirena minune si sa ma las dusa de valuri. Sa nu mai trebuiasca sa ma misc, doar sa stau pe spate si sa plutesc, sa privesc cerul, soarele si norii si apa sa ma inconjoare si sa-mi impleteasca parul intr-un spic. Imi este dor de pustiul diminetii pe plaja cand valurile sunt inca mici si timide ca la prima intalnire. Cand briza marii somnoroasa numai ce s-a trezit din somn si incepe a se intinde in toate directiile. Dimineata cand pescarusii inca stau cuibariti dupa o noapte lunga de taifas. Imi este dor de melodia scoicilor, sa pun ca si in copilarie cea mai mare scoica la ureche pentru a auzi mai bine ecoul marii si fosnetul apei ca frunzele in zilele de toamna, sa ascult povesti si sa-mi inchipui ca sunt si eu un mic Hemingway pe mare.  De-as putea, i-as scrie marii scrisori, i-as spune cat de mult o iubesc si cat de minunata este in toata maretia ei. I-as spune sa ma astepte, i-as spune ca as vrea sa vin mai des in vizita si sa zabovim la o cafea facuta-n ibric. 

In ultimul timp imi este nespus de dor de mare.

No comments: